Muzica Uşoară Românească: Trecut Sau Viitor?

Muzica uşoară, a primit această denumire pentru că este uşor de asimilat, nu de creat. Se face foarte greu, pe note, cu ştiinţă, cu simţ, cu mult bun-simţ. Trăsăturile specifice ale muzicii ușoare sunt simplitatea, melodicitatea, accentul pe vocal şi ritm cu puţină atenţie faţă de partea instrumentală.

Vă mai aduceţi aminte de Aurelian Andreescu, Margareta Pâslaru, Stela Enache, Florin Bogardo, Dan Spătaru, Aura Urziceanu, Mirabela Dauer, Angela Similea sau Elena Cârstea? (Lista este, evident, mult prea scurtă pentru a ilustra întreaga istorie a muzicii româneşti). Ei s-au consacrat ca „mari voci”, un termen măgulitor, dispărut astăzi şi introdus cu forţa în alfabetul limbii de lemn. Acestea au fost vedetele care umpleau sălile de spectacole pe litoral înainte de 1989 şi care realizau în nopţile de Revelion show-uri de varietăţi, răsunătoare pentru perioada respectivă, depăşite în Europa doar de francezi sau de italieni.

Orice tânără speranţă visa, pe atunci, când Hollywoodul era prea departe, iar televiziunile private nu fuseseră inventate aici, să ajungă pe scena de la Mamaia. Forţa cu care s-a propagat acest gen de muzică, mai ales în anii ’70-’90, îi atrăgea ca un magnet pe copii către mirajul reflectoarelor, un apetit de altfel de actualitate.

Se purtau concursurile de compoziţie sau întrecerile de karaoke după piese ale unor consacraţi ai scenelor. După 1989, societatea românească şi-a schimbat şi gusturile, iar muzica uşoară a fost încet-încet trecută într-un con de umbră. Artiştii activi în ’90 au continuat să producă în continuare, din păcate, pentru un public din ce în ce mai restrâns. Ritmurile s-au schimbat şi au umplut discotecile apărute ca ciupercile după ploaie. Decăderea acestui gen de muzică are cauze complexe şi nu poate fi judecată într-o singură pagină de blog.

Indiferent ce evoluție va avea muzica ușoară, marile șlagăre vor rămâne nemuritoare și vor fi ascultate cu plăcere atât de generațiile mai în vârstă cât și de generațiile tinere. De multe ori, tinerii ajung să le fredoneze fără să își dea seama că fac parte din acest gen muzical și, din păcate, nu au habar nici măcar cine le-a cântat prima dată și le-a făcut renumite.