Sfinx – Zalmoxe
SFINX – ZALMOXE (1979)
Zalmoxe este al doilea album de studio al formației românești de muzică rock Sfinx. Realizat în anii 1976-1978 și lansat ca disc LP la începutul lui 1979, albumul este considerat magnum opusul formației și unul dintre momentele cele mai importante din muzica rock românească.
Trupa Sfinx s-a înfiinţat la Bucureşti, în anul 1963. Povestea formaţiei începe cu trei liceeni entuziaşti, Corneliu Bibi Ionescu, Octav Zemlicka şi Cristian Valica, care se întâlneau într-o cofetărie din apropierea Pieţei Romane, pentru a discuta despre muzică. În 1964, componenţa trupei era Octav Zemlicka (chitară solo, voce); Corneliu Bibi Ionescu (bas); Cristian Valica (tobe); Idu Barbu (clape). Joia, sâmbăta şi duminica cântau în casele de cultură sau la seratele studenţeşti, iar în sezonul estival erau angajaţi pe litoral cântând mai întâi la Mamaia, iar apoi la Eforie Nord.
Membrii formaţiei se schimbă adesea din cauze generate de examene, opoziţia părinţilor sau disensiunile referitoare la repertoriu. Au făcut astfel parte din Sfinx, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, chitariştii Mihai Popa, Victor Florescu, Adrian Ivaniţchi, Petre Iordache şi Silviu Hera, organiştii Idu Barbu şi Toni Niculescu, bateriştii Sergiu Zagardan şi Marian Toroimac.
Momentul care avea să producă o cotitură importantă în formaţia Sfinx a fost acela când bateristul Marian Toroimac a venit de la Memphis la Sfinx, dar şi cooptarea unui tânăr chitarist şi violonist de numai 17 ani, elev al liceului de muzică, Dan Andrei Aldea.
Galerie
Piese
- Ursitoarele
- Blana De Urs
- Mierea
- Peștera
- Epiphania
- Furtuna Cu Trup De Balaur
- Călătorul Prin Nouri
- Kogaion
- Epilog
“Și cîntecul vremii se aprinde-ntr-un roi.”
Dan Andrei Aldea – chitări, claviaturi, scândură muzicală, chitară bas, percuții, voce
Corneliu „Bibi” Ionescu – chitară bas
Nicolae (Nicu) Enache – claviaturi
Mihai (Mișu) Cernea – baterie, percuții, voce
S-ar putea să vă intereseze
"Cantofabule" este primul dublu LP al formaţiei Phoenix. Acesta a fost editat în 1975, la casa de discuri Electrecord. Numele a fost greşit ortografiat pe copertă, cel corect fiind "Cantafabule". De asemenea, coperta a fost cenzurată, ceea ce s-a putut vedea pe cea din 1975 fiind de fapt interiorul iniţial, proiectat Lili şi Valeriu Sepi. Textul de prezentare a aparţinut lui Adrian Paunescu, însă a fost scos la reeditarea din 1992. Concertele de promovare a dublului LP s-au numit "Însa eu..." şi au avut, ca elemente inedite, caprele de lemn ale lui Valeriu Sepi și, după ce Covaci a renunţat la Ovidiu Lipan, ceata dubaşilor din Brăneşti. Piesele de pe album au fost compuse de catre Nicolae Covaci şi Josef Kappl, cu colaborarea lui Mircea Baniciu şi Ovidiu Lipan la prima şi ultima piesă, iar versurile au fost scrise integral de catre Şerban Foarţă şi Andrei Ujică.
Mugur De Fluier a reprezentat produsul final, nu ocolit de cenzură, al unui concert Phoenix intitulat "Introducere la un concert despre muzica veche la români". A fost înregistrat în doar 24 de ore de studio. Pentru prima dată în compozițiile Phoenix post-1970, textul are o pondere importantă, poate chiar mai importantă decât melodia. Sunt utilizate din plin balansurile tipic arhaice, instrumentele vechi, motivele populare.
Lume albă este primul album de studio al formației Sfinx. Înregistrările au fost realizate în primăvara lui 1975, discul fiind publicat în același an. Reprezintă, alături de Cantofabule al formației Phoenix, unul din primele albume românești pe care se poate auzi sonoritatea unui sintetizator. Polarizate de măiestria liderului, discul conţine deopotrivă compoziţii ale celorlalţi membri ai grupului (cu aportul instrumental - orchestral al lui Dan, în aceeaşi osmoză dovedită de aceste înregistrări, dincolo de muzică, este de remarcat şi încercarea de a fructifica poezii valoroase din lirica românească, cu risc redus de a fi cenzurate.
