Semnal M – Trenul cursă de persoane Apahida-Cluj-Napoca

SEMNAL M – TRENUL CURSĂ DE PERSONE APAHIDA-CLUJ-NAPOCA (1978)


 

În anul 1978, apare albumul de debut al grupului Semnal M, Trenul cursă de persoane Apahida-Cluj-Napoca. Electrecordul a editat acest album, după o şedinţă de înregistrări la Radio Bucureşti. Nimeni din formaţie nu a fost anunţat că va apare sau că se editează acest album. A apărut pe standurile de vânzare în magazine, pur şi simplu. In acest timp piesa, Moara de pe primul single al formației  a urcat în topul New Musical Express (un Top alcătuit săptămânal din o sută de piese din Europa de Est) pâna pe locul 3, fapt confirmat şi de Radio Europa Liberă.

Semnal M ia fiinţă după o discuţie prealabilă din toamna lui 1976 dintre Iuliu Merca şi Ştefan Boldijar, avându-i ca membri pe: Iuliu Merca (chitară solo, voce), Ştefan (István) Boldijar (solist vocal, chitară bass), Octavian Popovici (chitară) şi Liviu Hrişcu (percuţie). Vara pleacă la mare, la restaurantul ”Aladin” din Venus. Peste două săptămâni, în staţiunea Costineşti, are loc lansarea oficială a trupei, la terasa Tineretului. În toamna anului 1977 se înregistrează single-ul care, conţine piesele ”Moara” şi ”Durata”. În anul următor, 1978, apare primul album: ”Trenul cursă de persoane Apahida-Cluj-Napoca”, iar piesa ”Moara” urcă în topul BBC până pe locul 3. Activează în această formulă până în 1978. Tavi Popovici e înlocuit de George ”Ghiţă” Ciolac – pianist cu reputaţie internaţională – la orgă ”Hammond”. Liviu Hrişcu se căsătoreşte cu solista de muzică uşoară Zoe Câmpeanu şi se stabileşte în Chicago – SUA. El va fi înlocuit de Ioan ”Ică” Moca, fostul baterist al lui Sorin Tudoran (ex. Cromatic, ex. Mondial). În 1979, vine în componenţa formaţiei bateristul sibian Radu Pârvu. În această formulă, trupa face turnee lungi prin ţară şi în URSS. Cântă pe litoral, înregistrează la radio piesele ”Hora” şi ”Urare” şi apare cu piesa ”La mijloc de pădure” în filmul muzical ”Melodii la Costineşti”. Radu Pârvu părăseşte formaţia şi înfiinţează grupul Riff împreună cu Adi Ordean şi Florin Grigoraş, grupul având succes în turnee împreună cu Semnal M. În toamna lui 1979 efectuează un turneu de două săptămâni în Iugoslavia, în cadrul Zilelor Culturii Româneşti în această ţară. Anul următor aduce o schimbare de fond, cooptarea lui Solomon ”Saci” Francisc, ca toboşar şi prieten al formaţiei. Se înregistrează al doilea album, ”Cîntece transilvane” pe care apar, printre altele, şi piesele ”O roată de foc”, ”Drumuri”, ”Bal la Apahida” etc. Piesa care a cunoscut cel mai mare succes, ”Bal la Apahida”, a figurat chiar şi în topul ”tradiţional” din Japonia, constituind temelia curentului muzical etno din România. Până în 1980 au loc multe schimbări de componenţă: Constantin Sălăgean (percuţie, voce), Paul Masgras (pian, blockflöte, steeldrums, chitară, voce), Molnár Francisc (tobe), Radu Pîrvu (tobe), Iuliu Ţoca (tobe), Ştefan ”Fane” Nagy (tobe), Papp Zsolt, Neluţu Ciocan, Dorel Bota (chitară), Dorin Ciobâcă (claviaturi, chitară, voce). Participarea la festivalul ”Club A” aduce cu sine un premiu important, cel de compoziţie, pentru ”Mai avem multe de făcut”. Acest festival are ca rezultat şi scoaterea pe piaţă a unei compilaţii de piese live, din piesele/trupele câştigătoare. Paul Masgras părăseşte definitiv ţara, cu destinaţia Statele Unite ale Americii. În vara lui 1981, pe litoral, apare în trupă Dorin Ciobâcă – chitară-vocal; pentru o scurtă perioadă îl suplineşte pe Merca, plecat la Cluj cu probleme personale. În 1983 apare albumul ”Planeta visurilor noastre”, iar Ghiţă Ciolac părăseşte grupul, stabilindu-se în Germania. fiind înlocuit de Dumitru ”Teacă” Căpuşan (chitară, vioară, voce). Apar marile succese ”Urare”, ”Tânăra dimineaţă”, ”La fereastra ta”, ”Spune-mi cine eşti”.
În perioada ’83 – ’84 au loc turnee şi spectacole pe litoral. Dumitru ”Teacă” Căpuşan părăseşte formaţia, căsătorindu-se şi stabilindu-se la Craiova. La finele lui 1985 Ştefan Boldijar se retrage din formaţie. Între 86′ şi ’88, Semnal M activează în formula: Iuliu Merca, Francisc Solomon, Dorin Ciobâcă, chitara bass fiind preluată de suceveanul Vasile Purice. Au loc turnee – maraton; în toamna lui 1986 se ”cântă” aproape 90 de zile, cu două reprezentaţii pe zi. Din staff-ul turneului fac parte, alternativ: Riff, Timpuri Noi, Ducu Bertzi, George Nicolescu, regretatul Călin Nemeş, Ilie Micolov şi Laura Stoica, pe care Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă. Următorii ani sunt dedicaţi activităţii concertistice, iar după 1989 se înregistrează la Migas Real Compact, albumul ”Mari Succese” cu Adrian Ordean la pupitru. În 1994, Francisc ”Saci” Salamon părăseşte trupa, iar Merca şi Boldijar înregistrează în studiourile Taurus, piesele ”M-a vrăjit o stea”, ”Hupupu”, ”Nobody ask me”, cu ajutorul lui Jimi El Laco (Nightlosers). În 1996 este cooptat Ştefan ”Fane” Nagy la baterie, întors în ţară din Germania, după o lungă perioadă, unde a activat în grupul Faith. Apar MC-ul ”Unplugged”, MP-ul şi CD-ul ”Poveşti la gura sobei”. În 1998 se alătură grupului Dan Cosma, multiinstrumentist (claviaturi, chitară, vioară, percuţie, voce) şi se efectuează o serie de spectacole în Germania, la care li se alătură şi fostul coleg Ghiţă Ciolac, la orgă Hammond. Problemele de sănătate ale lui Iuliu Merca au dus la venirea în trupă a tânărului şi talentatului chitarist din Baia Mare, Florin Ştefan. În 1999, pe 27 Iulie, la Costineşti, moare Iuliu Merca, lăsând un gol imens în urma lui. Acest lucru a îndurerat profund scena artistică românească, care a pierdut nu doar un mare artist, ci şi un apropiat prieten. Urmează o perioadă grea şi confuză, dar grupul hotărăşte să-şi continue activitatea.

Iuliu Merca a fost un om simplu, prietenos, plin de un umor foarte fin, deloc vulgar, bucuros să fie în compania prietenilor, a oamenilor în general. Clipele petrecute cu el rămân de neuitat, glumele şi maniera de interpretare a lor devenind legendare. Înzestrat cu un talent deosebit pentru muzică, în scurt timp a ajuns să fie foarte apreciat atât ca instrumentist cât şi solist vocal. În Index 66, prima formaţie în care a cântat, a fost chitarist şi solist vocal, iar în Cromatic a trecut la chitară bass şi a câştigat marele premiu la Festivalul Studenţesc la Bucureşti în 1969. Peste câţiva ani s-a alăturat grupului Mondial la chitară solo, iar în 1977 şi-a împlinit visul, întorcându-se la Cluj şi înfiinţând Semnal M, formaţia lui de suflet, în care a activat până în ultima zi a vieţii sale, formaţie cu care a atins culmile succesului. Faptul că a obţinut titluri precum ”cel mai bun vocalist”, ”cel mai bun chitarist”, ”cel mai bun basist”, ”cel mai bun compozitor”, nu l-a orbit şi a rămas acelaşi om modest, prietenos, fără aere de vedetă. A cântat întotdeauna din suflet şi cu mult bun simţ, fiind considerat un chitarist şi vocalist de blues şi rock desăvârşit. Indiferent pe ce chitară sau amplificator cânta, avea un ton aparte, deosebit, uşor de recunoscut, chiar după primele note, de multe ori fiind comparat cu interpreţii de vârf ai muzicii rock şi blues internaţionale. Talentat şi original atât ca interpret dar şi în calitate de compozitor, şi-a pus amprenta în muzica românească şi pe bună dreptate se poate vorbi de un stil ”Iuliu Merca”.


Galerie

 


Piese

  1. Trenul cursă de persoane Apahida-Cluj-Napoca
  2. Racul, broasca şi o ştiucă
  3. Colorînd o frază
  4. Copiii pămîntului
  5. Versul
  6. Generaţia noastră
  7. Rîul
  8. Vara amintirilor
  9. Hore pe smalţ
  10. Orizont şi înălţime

“Acesta-i întregul, parte cu parte
Dintr-o durată fără moarte.”

Iuliu Merca – lider, vocal, chitări
Constantin Sălăjan – vocal
Ștefan Boldjiar – vocal, bass
Ghiță Ciolac – orgă, claviaturi
Ică Ioan – tobe
Liviu Hrișcu – tobe
Tavi Popovici – chitară ritm
Paul Masgras – percuție
Cristian Ranetti – inginer de sunet scenă



Radio

Valori Românești

Piesa curentă

Titlu

Artist

Program curent

Panoramic Muzical

00:00 12:00

Program curent

Panoramic Muzical

00:00 12:00

Background