Post Scriptum – Post Scriptum

POST SCRIPTUM – POST SCRIPTUM (1981)

LP-ul Post Scriptum, al formației cu același nume, reprezintă unul dintre cele mai reușite momente discografice românești de gen. Minuțios elaborat, unitar prin aranjamente și beneficiand de instrumentiști de marcă, albumul reunește elemente de rock, jazz, blues, sub egida unui sunet particular. Compozițiile incluse pe disc stau sub semnul rafinamentului și discreției, motiv pentru care latura spectaculoasă este mult atenuată. Cu alte cuvinte, un astfel de album trebuie descoperit (de către iubitorul de muzică obișnuit cu un limbaj rock mai direct), și asta numai prin audiție atentă.

Post Scriptum a fost o formație de pop/rock cu influențe de muzică jazz. Supergrup pop-jazz-rock timişorean a existat efectiv doar câţiva ani. A fost inființată la Timișoara în toamna anului 1980 de trei membri ai formatiei Gramofon, printre care Doru Apreotesei (care îl înlocuise pe Paul Weiner la Gramofon). La început a fost formaţia marelui pianist şaptezecist Paul Weiner. La un moment dat s-a redenumit Gramofon – titulatură devenită pe dată celebră pe scena jazz naţională. La plecarea lui Paul Weiner şi a bateristului Puba Hromadka în Germania, au rămas basistul Bela Kamocsa şi suflătorul Liviu Butoi. După ce claviaturistul Doru Apreotesei a venit în fruntea trupei, schimbările succesive de componenţă au generat până la urmă şi un nou nume: Post Scriptum. Au apărut astfel bateristul Mişi Farcaş, basistul şi solistul Mihai Marcovici. Pe postul de chitarist, după trecerea lui Dan Ionescu, s-a consacrat Toni Kühn. Două completări de culoare în sound, binevenite: percuţionistul şi solistul vocal Tiberiu Ladner respectiv suflătorul Emil Zoltan. De la jazz, muzica lor s-a îndreptat discret şi inedit spre jazz rock, cu accente pop. Lansarea oficială a formației a avut loc la ediția a IV-a a Festivalului CLUB A în 1981 (apar pe CD-ul respectiv), an în care au participat și la Festivalul de jazz de la Sibiu. Au acompaniat soliști de muzică ușoară în turnee: Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu, Dan Spătaru. Au contribuit la înregistrarea albumului Tristeți provinciale al lui Mircea Baniciu. Plecarea lui Doru Apreotesei la Sfinx în 1982 a dat tonul câtorva înlocuiri şi schimbări de direcţie spre new wave. Cu Ionuţ Văduva, Dan Bădulescu, Nuţu Olteanu şi alţii, garnitura a continuat să compună în nume propriu, să înregistreze la Radio, dar să şi acompanieze. După anul 2000, Doru Apreotesei şi Mişi Farcaş, emigraţi în Suedia, respectiv, în Germania, au revenit, separat, pentru vizite, în ţară, prilejuri cu care au fost organizate concerte sau sesiuni de înregistrări. Tibi Ladner, a plecat, la rîndul său, în Israel. Cu toate că membrii grupului nu s-au dedicat, după despărţire, exclusiv muzicii de jazz, există momente ale carierei lor în care au apelat, din nou, la arsenalul acestui gen. Doru Apreotesei, îndeosebi, în afara activităţii de muzician de studio, a evoluat, în diverse ocazii, cu plăcere, în contexte jazzistice. Demne de semnalat sînt, în acest sens, apariţiile sale la festivalul de jazz de la Gărâna. Doru Apreotesei a fost invitat in 2005, cînd a cîntat alături de foştii săi colegi Mişi Farcaş şi Toni Kühn, împreună cu saxofonistul american David Wilczewski, violonistul Saşa Bota, trompetistul Petre Ionuţescu, basistul Arthur Balogh şi percuţionistul Tavi Scurtu. Mişi Farcaş a evoluat, la rîndul său, la Gărâna, în anul 2006, cu o formaţie de jazz din Germania. Basistul Mircea Marcovici, a decedat, în anul 1995. Zece ani mai tîrziu, saxofonistul Emil Zoltan l-a urmat, pe drumul fără întoarcere.

Galerie

Piese

1. Cîntec de început
2. Dacă într-o zi…
3. Un cîntec veşnic nou
4. Lumină şi ecou
5. Gînd bun
6. Joc de cuvinte/Bufonul zburător
7. Mireasma nopţii
8. Noul vodevil
9. Din nou P.S.

„Un cîntec veşnic nou”

Doru Apreotesei – clape, voce
Mircea Marcovici – bas, voce
Mihai Farcaş – tobe
Tiberiu Ladner – percuție, voce
Toni Kühn – chitară, voce
Emil Zoltan – sax, voce