De La Neolitic La Era Digitală

Dacă anii 70 au aparținut (cu succes comercial) inovației, anii 80 reinventării, perioada 90 renegării, reciclarea douămiistă exploatează unul din filoanele care mai pot aduce în prezent un anumit profit. Valul accelerat de relansari precede era digitala, care va reorienta industria muzicală. Prin trecerea de la entitatea comercializabilă album la entitatea piesă; de la artiștii vinil/cd la noii clasici Ipod. Concomitent, va crește interesul pentru turnee și evenimente live (mici și medii), cu o pondere mărita în schema de profit a show-bizului.

Parcurgând cataloagele caselor de discuri se poate remarca atenția deosebită pentru reeditari, mergând până la situații în care acestea depașesc numeric noutățile.

Reeditarile românesti de rock, jazz, folk, electronică se numară pe degete. Dezamăgiții ar putea comenta că din punct de vedere artistic nu merită (mai) nimic reeditat din trecutul apropiat sau îndepartat. În țările vecine (Ungaria, Polonia, Cehia, mai nou și Bulgaria), iubitorul de muzică de orice vârstă are posibilitatea achiziționarii oricărui album din ultima jumătate de secol.

Același ascultător interesat din România, pur și simplu nu poate achiziționa albume de succes apărute in ultimii 5-10 ani (un Timpuri Noi, Iris, Holograf, un Blazzaj etc.), unele titluri fiind epuizate în aceeași măsura ca și un F.F.N., Progresiv TM sau Sfinx. Simpla republicare sau eventual reciclarea prin noi campanii de marketing nu prezintă interes pentru cei abilitați. Deși anticipabil și constant, câștigul unor asemenea demersuri este (de obicei) mediu. Nici capitalul de imagine nu constituie un deziderat pentru aceiași abilitați (case de producție și artiști). Ori, la fel ca în alte ramuri economice, industria muzicală autohtonă preferă tunurile. Observăm că, exceptând numele de cota majoră (maxim 15), casele de discuri nu cultivă formații de rang doi sau trei (acestea fiind abandonate după un album sau două), nu vizează un backup discografic pe piață și nici nu urmăresc maximizarea profitului prin formarea sau reconvertirea publicului.

Reciclarea este o caracteristică a unui sistem sănătos care se regenerează, își utilizează optim resursele și nu poluează. Va fi interesant de urmărit cum industria muzicală românească va executa saltul din neolitic direct în epoca digitală. Artileria va face, probabil, legea. Cu pierderi maxime tratate ca victime colaterale.